Conducători, eroi și evenimente
Conducători, eroi și evenimente
Burebista și Decebal. Războaiele daco-romane
În urmă cu aproximativ 4000 de ani, tracii, popor de origine indo-europeană, s-au stabilit atât la nord, cât și la sud de Dunăre. Cu timpul, din rândul acestora s-au desprins geții și dacii. Locuitorii antici din spațiul românesc erau numiți geți în izvoarele scrise grecești și daci în cele romane. Dar, pentru că vorbeau aceeași limbă și aveau aceleași obiceiuri, aceștia sunt cunoscuți și cu numele de geto-daci.
OCUPATII - Geto-dacii se ocupau cu agricultura, păstoritul, meșteșugurile și comerțul.
„Cantitatea de grâu adusă din Pont este mai mare decât tot ceea ce ne parvine din celelalte porturi comerciale, deoarece, acest ţinut produce cea mai mare cantitate de grâu.” (Demostene, Discursuri)
„În privinţa celor necesare vieţii, ţinuturile pontice ne dau vite şi sclavi, în număr foarte mare şi de o calitate mărturisită de toţi ca excelentă. Dintre articolele de lux, ne procură din belşug, miere, ceară, peşte sărat. În schimb primesc din prisosul regiunilor noastre ulei şi tot felul de vinuri. Cu grâu facem un schimb reciproc. Uneori, la nevoie, ne dau ei. Alteori iau dânşii de la noi*.” (Polibiu, Istorii)
„Apoi oile nu numai că-i satură pe ţărani prin belşugul brânzei şi al laptelui, ci acoperă şi mesele bogaţilor cu mâncăruri numeroase şi plăcute. Iar unor neamuri lipsite de grâu le procură toată hrana, de aceea cei mai mulţi dintre nomazi* şi dintre geţi se numesc băutori de lapte”. – Columella**(20-70 p.Chr.), Despre agricultură
ORGANIZAREA SOCIALA:
Nobilii (conducatorii militari si preotii) care purtau o căciulă pe cap, erau numiți TARABOSTES sau, în limba latină, pileati (de la pileum – căciulă, cușmă).
Oamenii de rând (agricultorii, mestesugarii) erau numiți COMATI sau capillati („cei pletoși”).
„Dacă privesc oamenii, căci abia sunt vrednici de acest nume, văd la ei mult mai cumplită sălbăticie decât la lupi. Nu se tem de legi, ci dreptatea cedează în faţa forţei şi zace la pământ învinsă de sabia cu care se duc luptele. Se apără împotriva frigului năpraznic cu piei de animale şi cu pantaloni largi, iar feţele lor aspre sunt acoperite cu păr lung. La puţini dintre ei se mai păstreaza urme ale limbii greceşti, iar aceasta a devenit şi ea barbară din pricina accentului ei getic. În această mulţime nu-i nimeni care întâmplător să ştie latineşte şi care să poată rosti măcar câteva cuvinte.” – Ovidiu (48 a.Chr.-17 p.Chr.) – Tristele, V,7,45-54
“…Au glas aspru, chip sălbatic şi sunt cea mai adevărată întruchipare a lui Marte*. Părul şi barba lor n-au fost tunse niciodată…” – Ovidiu (48 a.Chr.-17 p.Chr.) – Tristele, V,7,9-20
ORGANIZAREA POLITICA:
Geto-dacii erau organizați din punct de vedere politic în TRIBURI (buri, carpi, costoboci) conduse de căpetenii războinice (basileu) avand ca resedinte tribale cetati intarite-fortificate avand denumirea de DAVA (Buridava, Argedava, Petrodava, Tamasidava).
RELIGIA GETO-DACILOR Geto-dacii aveau o religie politeistă, iar preoții aveau un rol important în societate, fiind foarte respectați. Zeul principal era Zalmoxis, o divinitatate a pământului, a naturii și a nemuririi. Alți zei erau Gebeleizis, zeul Cerului, Bendis, zeița Lunii și a pădurilor, un zeu al războiului asemănător cu zeul roman Marte. Principalul centru religios al geto-dacilor a fost cetatea Sarmizegetusa Regia (regală), aflată în Munții Orăștiei
I. Citește textele de mai jos și răspunde la cerințe.
A. „Iată în ce chip se consideră tracii nemuritori: Ei nu cred că mor, ci că, cei care au decedat, se duc la zeul Zamolxis; unii dintre ei mai dau acestui zeu numele Gebeleizis. La fiecare cinci ani, ei trimit câte unul dintrînșii, desemnat de sorți, ca sol, la Zamolxis și-l însărcinează cu toate câte le cer fiecare. (...) Tot acești traci, când fulgeră și tună, aruncă săgeți în sus spre cer, ca să amenințe divinitatea, căci ei nu cred că există o altă divinitate decât a lor.” Herodot, Istorii
B. „Apoi, când au ieșit din semănături, Alexandru luă în persoană comanda cavaleriei așezate la aripa dreaptă, iar comanda falangei orânduite în careu o dădu lui Nicanor. Geții, cari adunaseră o armată de vreo 4 000 de călăreți și mai bine de 10 000 de pedestrași, nu au rezistat însă nici măcar primului atac al călărimii – pentru că nu se așteptaseră defel la îndrăzneala lui Alexandru care, fără să facă pod peste apă, trecuse așa de ușor, într-o singură noapte, peste Istru, cel mai mare dintre toate râurile, iară de altă parte și încheietura falangei era înspăimântătoare și atacul cavaleriei irezistibil.” Arrianus, Expediția lui Alexandru cel Mare în Asia
1. Care era viziunea tracilor asupra morții, potrivit sursei A?
2. Cum se numea zeul suprem al tracilor? Gebeleizis este un alt zeu, conform sursei A?
3. Cum credeau tracii că pot comunica cu Zamolxis/Gebeleizis?
4. Ce făceau tracii atunci când ploua și fulgera, după sursa A?
5. Cum și-a organizat Alexandru cel Mare trupele?
6. Cum s-au comportat războinicii geți? Cum explică sursa B succesul macedonenilor?
Dezvoltarea economică și socială, precum și nevoia de a se apăra în fața celților, aflați la vest, respectiv a romanilor, care amenințau zona dunăreană dinspre sud, i-au determinat pe geto-daci să se unească sub conducerea regelui Burebista. Prin urmare, în jurul anului 82 î.Hr., s-a format statul geto-dacilor.
Oștile comandate de Burebista au reușit să îi învingă pe celți și apoi să îndepărteze pericolul roman. Astfel, regatul dac a cuprins un teritoriu întins, la vest, până la Dunărea Mijlocie, iar spre est, până la țărmul Mării Negre. La conducerea acestuia, Burebista a fost ajutat de marele preot Deceneu. După moartea lui Burebista (în anul 44 î.Hr.), statul s-a fărâmițat în patru-cinci teritorii, fiecare având conducători proprii.
„Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, Burebista, bărbat get, l-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, încât, în câţiva ani, a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut şi de romani. Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea şi jefuind Thracia — până în Macedonia şi Illyria —, a pustiit pe celţii care erau amestecaţi cu tracii şi cu illirii; i-a nimicit pe de-a întregul pe boii aflaţi sub conducerea lui Critasiros şi pe taurisci”. (STRABON)
În secolul I d.Hr., în condițiile creșterii pericolului roman, statul dac s-a refăcut sub conducerea regelui Decebal, care a domnit între anii 87 și 106 d.Hr. Acest regat era mai puțin întins decât în timpul domniei lui Burebista, dar era mai bine organizat și mai dezvoltat din punct de vedere economic. Sarmizegetusa Regia, capitala statului, precum și cetățile de apărare din regatul geto-dac au fost întărite cu noi fortificații. O armată puternică și bine înarmată era pregătită să lupte împotriva Imperiului Roman, care ajunsese până la Dunăre, ocupând Dobrogea de azi.
1. Cauzele care au dus la izbucnirea razboaielor : · dorinta romanilor de a-si mari imperiul, de a-si spori puterea ; · bogatiile Daciei : pamanturi roditoare, metale pretioase
2. Desfăşurarea războaielor daco – romane :
a. Primul razboi – 101-102 e.n. ; batalia se da la Tapae ; Decebal a fost infrant si a incheiat pace (102), cedandu-i lui Traian o parte din Banat si din Oltenia ; Pentru a trece mult mai usor armatele peste Dunare , imparatul Traian a decis (103 d.Hr.) construirea unui pod de piatra la Drobeta. Cel care a construit podul a fost arhitectul Apollodor din Damasc.
b. al II-lea razboi – 105-106 e.n. ; este atacata Sarmizegetusa, dacii au fost infranti ; Decebal s-a sinucis pentru a nu cadea in mainile romanilor.
Urmarile razboaielor :
· dupa 106, o parte din Dacia a fost transformata in provincie romana si alipita Imperiului roman ; · dacii au continuat sa traiasca alaturi de romani, din contopirea lor formandu-se daco- romanii, iar mai tarziu poporul roman si limba romana.
Dicţionar istoric:
- castre = tabere fortificate ;
- colonisti = parte a unei populatii, care intemeiaza noi asezari in alte regiuni sau tari,
- columna = monument in forma de coloana izolata, ridicat (in antichitate) spre a comemora un eveniment important ;
- provincie romana = teritoriu cucerit de romani in afara tarii lor si supus legilor si organizarii romane;
- romanizare = insusirea de catre daci a obiceiurilor romane, a modului de viata roman si a limbii latine populare.
I. Citește textele de mai jos și răspunde la cerințe.
A. „Decebal temându-se ca nu cumva romanii, încurajați de această victorie [de la Tapae], să pornească asupra reședinței sale, tăie arborii de primprejur și pe trunchiuri puse arme, pentru ca romanii, crezând că sunt militari, să se retragă; ceea ce s-a și întâmplat.” Cassius Dio, Istoria romană
B. „Decebal fu biruit prin forță, dar era cât pe aci să omoare prin viclenie și înșelăciune pe Traian; căci trimise în Moesia niște dezertori însărcinați să-l ucidă, fiindcă el era totdeauna accesibil, iar atunci mai ales din cauza nevoilor războiului, primea fără deosebire pe oricine voia să-i vorbească. Dar ei nu putură să reușească, fiindcă unul din ei, fiind bănuit și arestat, descoperi, prin tortură, tot complotul.” Cassius Dio, Istoria romană
1. Conform sursei A, cum l-a păcălit Decebal, în anul 88 d.Hr., pe generalul roman Tettius Iulianus?
2. De ce a recurs Decebal la această stratagemă?
3. Ce spune sursa B despre felul în care a fost biruit Decebal?
4. Având în vedere informațiile din cele două surse, crezi că Decebal a fost un mare conducător militar?
Accesați resursele educaționale apoi testați-vă cunoștințele!
Urmariti filmul DACII
“Înainte de a ajunge la Istru, Darius îi supune mai întâi pe geţi care se cred nemuritori,căci tracii (…) i s-au închinat lui Darius fără niciun fel de împotrivire. Geţii însă, care luaseră hotărârea nesăbuită de a-l înfrunta, au fost robiţi pe dată, măcar că sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci” (HERODOT – ISTORII)
“Geţii sunt cei care se întind spre Pontos şi spre răsărit, iar dacii, cei care locuiesc în partea opusă, spre Germania şi spre izvoarele Istrosului. Socot că ei se numeau din vechime davi (…) Dacii au aceeaşi limbă ca geţii. (STRABON – GEOGRAFIA)
STINDARD DACIC o fiinta cu cap de lup (realizat din metal) si corp de balaur (realizat din solzi metalici sau franjuri tricolore) care era astfel construit incat in bataia vantului sau in goana cailor producea un suierat care afecta psihologic soldatii inamici si imbarbata ostenii care luptau sub el. In plus acest suierat si efectul de miscare care il producea, induceau o stare de nervozitate cailor cavaleriei adverse.
„La intrarea triumfală în Roma a lui Constantin cel Mare s-au strâns în jurul draconilor, legaţi în vârfurile aurite ale suliţelor şi ferecaţi cu pietre strălucitoare, umflaţi de un vânt mare şi astfel şuierând ca şi stârniţi de mânie, lăsând să fluture în vânt cozile ample.” – Ammianus Marcelinus, Rerum gestarum
FALXUL dacic (în latina: falx dacica) era o sabie grea, curbată, folosită cu două mâini și care se presupune că lovea cu o putere foarte mare. Lama falxului era ascuțită pe interiorul curburii, la fel ca o secere sau o coasă. Falxul dacic era o armă de atac și datorită dimensiunii și greutății, avea ca efect o lovitură devastatoare. Având o lungime de aproximativ 1 metru, din care o treime reprezenta mânerul, falxul avea avantajul lungimii, în comparație cu sabia scurtă romană. În plus, curbura falxului avea și un efect de agățare, zădărnicind orice eschivă. Lovitura falxului dacic era atât de puternică, încât putea reteza cu ușurință un brat, un picior, un cap. Varianta ușoară a falxului dacic se numea SICA (secere în limba dacă). Sica era o sabie cu aceeași formă curbată, ascuțită pe interiorul curburii, dar de dimensiuni mai reduse și se folosea cu o singură mână. Era utilizată atât în atac cât și în apărare, în combinație cu scutul dacic.